Un aliment banal în aparenţă, dar uluitor prin calităţile sale, este borşul de tărâţe, o licoare sănătoasă obţinută prin fermentarea tărâţelor de grâu.

Occidentalii nu prea ştiu de acest preparat naturist, în schimb, în ţările post-sovietice e foarte popular datorită gustului acru revigorant (cu care acresc ciorbele) şi proprietăţilor sale curative, dacă e consumat ca atare.

În urmă cu mai bine de 100 de ani, borşul era cel mai întâlnit fel de mâncare din bucătăria ţăranilor din zona Moldovei. Ca să iasă borşul acru, femeile foloseau tot felul de metode, dar nu toate reuşeau să obţină rezultatul dorit.

Un articol din anul 1901, publicat în „Şezătoarea, Revistă pentru literatură şi tradiţiuni populare”, şi intitulat „Bucătăria ţăranului”, este dedicat modului de preparare al borşului în satele din zona Moldovei. Ca şi în multe dintre gospodăriile din zilele noastre, acest fel de mâncare era nelipsit de pe masă.

Dacă n-am o ţâră de sorghitură, parcă nu mă ţin sătulă“, era o vorbă cunoscută a femeilor de la început de secol XX, invocată în deschiderea articolului semnat de G. Lupaşcu, un învăţător din satul Pleşeşti, judeţul Suceava.

Reţeta clasică a preparării borşului se respectă şi acum în multe dintre gospodăriile din Moldova:

Se prepară din tărâţă de popuşoi în chipul următor: se ieu tărâţe de popuşoi, cam 3 părţi, o parte tărâţe de grâu, se pun într-un borşeriu: o putină de brad ori stejar; borşeriul trebuie să fie curat. Peste tărâţele acestea se pune cuib de borş – huşte din borşul vechiu, care sunt acre şi se amestecă foarte bine şi peste tărâţe se toarnă apă clocotită, mestecându-se în putină cu un băţ, ori de câte ori de toarnă“.

Autorul menţionează că în borş, unii mai pun şi crenguţe de vişin, ca să fie gustos, iar alţii pun cartofi fierţi ca să se înăcrească mai repede. Tot aici se menţionează că borşul nu iese întotdeauna acru, pentru că depinde de caracterul femeii care îl pregăteşte:

Nu toate femeele pot umplea borş bun şi acru; după femeea blagină, ori leneşă, borşul nu se acreşte repede şi tare; după cea harnică a dracului, după cele iuţi şi repezi, după aschide – rele, borşul se face acru cum îi focul“.646x404

Şi despre alte utilizări ale borşului se ştia la 1900.

Din huşte, când gospodina ţese pânză de cîlţ, amestecate cu tărîţe proaspete şi cu urzici ferte, face mînjată, de unge natra ca să se rostească firele bine“.

Borşul funcţiona şi ca un fel de medicament pentru dfierite afecţiuni, sau pentru a ameliora starea proastă de sănătate:

Borş proaspăt e bine să bee cei cu durere de pept. Borş proaspăt şi mult nu-i bine să bee cei ce zac de friguri. Când borşul e acru tare, ca să se facă mai dulcuţ, să adauge cu apă; borşul acru şi chipărat bine îl mănâncă cei mahmuri de beţie. Cu borş proaspăt se prepară aluatul cu care se trage beşica cea rea din cap la mînă“.

Sursa: adevarul.ro



Vă așteptam și pe PAGINA DE FACEBOOK pentru a comenta împreună articolele noastre.


loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here