Articole adăugate recent

Da așa se mânca în regimul Ceauşescu: o jumătate de pâine pe zi, un litru de ulei şi un kilogram de zahăr pe lună reprezentau rația românului. Puii vânduţi la alimentarele comuniste nu se deosebeau prea mult de o carcasă de porumbel. Nu toți o duceau greu, cei din securitate și președinții de partid aveau relații și întâetate. Dintre oamenii de rând erau și persoane care îşi făceau pile şi relaţii pentru a căpăta marfa ”pe sub mână”. Oamenii nu aveau voie să dețină provizii de alimente, acestea erau considerate speculă şi se pedepseau cu închisoarea.

Sub dictatura Ceauşescu, românii au supravieţuit mâncând cu porţia. Președintele Republicii Socialiste România se încăpăţânase să achite în avans datoria externă. Economie la buget s-a făcut luându-se de la gura poporului (a oamenilor de rând). Pâinea, zahărul şi uleiul se cumpărau doar pe cartelă şi doar de la alimentarele de cartier. În mediul rural traiul era mai greu. Se dădea mai puțină pâine, se interziceau tăierea de vite

Raţionalizarea pâinii era introdusă în 1982 şi a fost pregătită treptat de comunişti prin adoptarea mai multor legi cu scopul de a reduce porţiile de mâncare.   La 19 decembrie 1980 a apărut  „Legea pentru constituirea, repartizarea şi folosirea pe judeţe a resurselor pentru aprovizionarea populaţiei”. Prin aceasta se raționaliza consumul de alimente în funcţie de judeţ, iar cartelele la zahăr şi ulei erau diferenţiate pe categorii de populaţie. Primeau raţii mai mari cei de la oraşe şi raţii mai mici ţăranii din mediul rural.

Anul  1982 a fost cel în care s-a realizat ”Programul de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei”, prin care stabilea necesarul de calorii, raţiile de mâncare şi inclusiv standardele de greutate ale românilor

Comuniştii au stabilit că românii au nevoie doar de 2.700-2.800 de calorii. Pe an era nevoie doar de o cantitate mică de alimente de persoană: 60-70 de kilograme de carne şi produse din carne, 8-10 kilograme de peşte şi produse din peşte, 210-230 litri de lapte sau produse din lapte, 260-280 de ouă, 16 kilograme de grăsimi, ulei, margarină, 170-180 de kilograme de legume, 70-90 de kilograme de cartofi, 304 kilograme de legume boabe, 65-95 kilograme de produse din fructe, 22-26 de kilograme de zahăr.   Prin decret, în 1984, s-a adoptat un nou standard alimentar şi mai redus. Românii aveau, anual, dreptul, la 39 de kilograme de carne, 78 de litri de lapte şi 166 de kilograme de legume.

Uleiul şi zahărul se dădeau o dată pe lună, raţia fiind de un kilogram.   Cartelele erau cele prin care comuniştii controlau porţiile.    Fiecare familie era arondată unui magazin din cartierul unde avea domiciliul.

Capul familiei se prezenta la gestionarul magazinului cu cartea de imobil pentru a dovedi domiciliul şi cu buletinul pentru a dovedi identitatea şi toate datele erau trecute pe cartelă. ”Câţi membrii locuiau în casa respectivă, atâţia apăreau pe cartelă. Dacă aveau chiriaşi se treceau şi ei. Era important să treci datele reale pentru că primeai alimentele în funcţie de câţi membri apăreau pe cartelă. Nu puteai să minţi pentru că se făceau verificări, exista sectoristul de cartier care ştia tot şi nimeni nu risca să fie sancţionat”, spunea Iulica Soare, o vânzătoarea de la Alimentara care funcţiona pe vremea lui Ceauşescu pe strada Alexandru Ghica.

Gestionarul magazinului calcula ce raţie revine fiecărei familii, iar alimentele erau date în baza informaţiilor înregistrate la magazin şi trecute în cartelă.
Pentru a induce opiniei publice impresia că raţionalizarea pâinii este o iniţiativă în folosul orăşenilor, Ceauşescu a dat vina pe ţăranii din mediul rural. În buletinele de ştiri, propaganda comunistă acuza ţăranii că vin la oraş şi încarcă zeci de pâini în sacoşe pentru a le duce la ţară că să le dea de mâncare porcilor.

Începând cu 1982, orăşenilor li s-a transmis prin canalele media controlate de comunişti că vor primi pâine pe cartelă pentru ca ţăranii să nu poată cumpăra în exces.”Cine venea la magazin, venea cu cartela. Fără cartelă nu primea pâine. Cartela avea 30-31 de rubrici, câte zile avea luna şi în fiecare zi bifam când primeau raţia”, explica vânzătoarea.

În unele judeţe cartele se eliberau pentru o lună, în altele pentru trei luni. Aproape un deceniu au supravieţuit românii cumpărând şi mâncând pâine cu raţia pe cartelă. În decembrie 89, cartele au mai fost meţinute două zile după fuga lui Nicolae Ceauşescu.   Uleiul şi zahărul se dădeau o dată pe lună   O dată pe lună se prezenta capul de familie la Alimentară pentru a ridica zahărul şi uleiul, câte un kilogram pe cap de membru de familie.

Totul era vrac. Veneau cu sticle pentru ulei şi cu sacoşe de rafie pentru zahăr. Ratia lunară pentru fiecare persoană era de un litru de ulei si un kilogram de zahar si de faina. Se bifa cine şi-a terminat cota pe luna respectivă. Dacă erau două persoane, luau doi litri de ulei şi mai veneau luna următoare”, spunea aceeași vânzătoarea.  ”Puii erau de regulă câte doi la pungă. Îi numeam ”Fraţii Petreuş”. Cântăreau cam cât un porumbel. Nu se găseau aproape niciodată, iar în zilele în care se băgau puii, lumea se călca în picioare. Nu îi vindeam la intrarea din faţă, ci la intrarea din spate unde se făcea buluc”, declara vânzătoarea.

Pentru a avea mai multe pungi de pui, membrii unei familii stăteau cu toţii la coadă. ”Se mai întâmpla să vină şi mama şi tata şi copilul să stea separat la rând ca să apuce trei pungi de pui. Unii se făceau că nu se cunosc între ei”, îşi amintea Iulica Soare.
Sursa:adevarul.ro



Vă așteptam și pe PAGINA DE FACEBOOK pentru a comenta împreună articolele noastre.


loading...

18 COMENTARII

  1. Cine sunt cei care au castigat dupa 1989 ? ZIARISTII – care scriu orice , fara ai trage cineva la raspundere ! Uni , lasi din fire , sau trezit dimineata , mari critici ai regimului dinainte de 1989 , fara a fi trait acele timpuri . Dar , multi din cei care astazi au bani multi , au facut acesti bani – vanzand combinatele , fabricile , uzinele , etc. construite pana in 1989 ! Si inca mai sunt de vanzare . Dar , din 1989 pana astazi , statul roman a mai construit vreun combinat , vreo uzina , etc.? Iar cel care a scris articolul sau stapanul lui , a mancat saramura de porumbel sau ciorba de porumbel ? Nimeni nu a murit de foame , nimeni nu dormea prin canalizari si oricine avea un loc de munca , dar si o locuinta .

  2. AUTORUL ARTICOLULUI NU A SPUS NEADEVARURI . AM CITIT TOATE COMENTARIILE .TOATE CONTIN ADEVARURI .MAI CORECT SI ADEVARURI . VIATA A AVUT O PARTE VAZUTA SI UNA NEVAZUTA .A FOST SI ATUNCI CA SI ACUM . UNII TRAIAU BINE ,UNII FOARTE BINE SI ALTII RAU ORI FOARTE RAU .CEI CARE AU BENEFICIAT DE VECHIUL SISTEM IL REGRETA , CEI CARE AU SUFERIT VAD LUCRURILE SI ALTFEL . ASA ESTE VIATA .

  3. Am trait si eu acele vremuri.
    Ceea ce nu spune pseudoziaristul si pseudoziarul (e vorba de [ne]adevarul.ro) este faptul ca erau mari diferente de la magazin la magazin, de la un centru de distributie la altul, de la un cartier la altul, in functie de gestionar, de „sefi”, de cei care faceau controale, etc. Un exemplu concludent si care m-a frapat foarte tare, fiind copil: in Galati am vazut cozi interminabile, la diferite produse, si imbulzeli tiganesti de-ai fi pus furtunul de pompieri pe cei din fata, in timp ce (cam la 2 zile distanta temporala) in Piatra Neamt se dadeau produsele in mod obisnuit, la randuri mici, frumos ordonate, si, culmea, multe din ele „la liber”, iar unele articole erau produse chiar la Galati sau aduse de la Galati(descarcate in portul galatean); ironic, nu?
    Eu nu-mi aduc aminte de nici-un pui „cat un porumbel” vandut la ratie. Porumbei am mancat la tara deci, stiu sa fac diferenta.
    In plus, cantitatile enumerate (reale sau nu) erau „minimum garantat”. Multe produse de la cartela se dadeau si „la liber”, in surplus fata de cantitatile asigurate obligatoriu prin celebrele „cartele”. Acolo, „la liber” erau celebrele imbulzeli si tiganii/tiganisme; ratia de pe cartela era asigurata sub pedeapsa legii (nici-un gestionar de magazin nu putea aduce produse „la liber” inainte de a distribui in intregime toata cota populatiei arondate prin „cartele”).
    Si inca ar mai fi multe de spus.

  4. Semnatarul acestui articol de 2 bani sau mai putin, ori lucreaza la „dezimformare „,ori este in ne-cunostinta de cauza si alearga dupa ” cai verzi pe pereti „, pentru a da bine in fata ” sefului editurii „. Ar’ face bine sa se documenteze temeinic inainte de a scrie asemenea aberatii. Am sa-i dau eu ” un inceput”, un punct de reper ,pentru cultura lui ingrata. Dupa cutremurul din 1977, care a zdruncinat Romania, Ceausecu a fost nevoit sa se imprumute la F.M.I. pe 20 ani. Odata cu retragerea ” Clauzei cele mai favorizate „, FMI-ul, a venit si ia bagat ” sula-n coaste „, spunindu-i sa achite suma in doar 10 ani, crezind astfel ca, el nu va face fata. Spre surprinderea lor, Ceausescu a achitat intreaga suma in 1989, stringind astfel cureaua, rationalizind tot . In momentul cind el era la Teheran ( 1989), fotele de securitate straine, infiltrate in tara ,au inceput macelul. Intrebare : De ce era Ceausescu la Teheran? Rsp.: Pentru a face in Romania o BANKA MONDIALA , care ,sa combata FMI-ul. De ce a fost ucis ? Rsp. : Exact din aceasta cauza. Romania , avea sa devina o suprematie in Europa si dincolo de ea, dar jidanilor ce conduc FMI-ul, normal ca nu le-a picat bine. Dar, ce nu a reusit Ceausescu, a reusit Putin acum citeva luni. Asa ca, inainte sa mai scri timpenii , tu asta cu articolul asta , documenteaza-te. Eu ti-am dat niste frinturi. Tu cauta prin arhive si ai sa gasesti cu siguranta rasunsuri latoate . O zi buna !

    • Domnu Stefan, nu va cauta in nici o arhiva. Specimenul care a ,, redactat” acest articol de dezinformare
      isi pierde PAINEA daca scrie ADEVARUL. Nu mai este platit.
      De mai bine de 20 de ani viata dinainte de 1990 este prezentata noilor generatii ca un fel de BAU-BAU , in acest fel le distrage atentia de la cei care le ruineaza existenta si le FURA tineretea iar in cazul in care isi dau seama de asta atunci primesc asemenea minciuni precum acest ,, articol” .

  5. Mi-e lehamite de astfel de articole! DA AȘA A FOST,se dădea cu rația,însă exista motivul că se plătea datoria externă!ATUNCI ÎNSĂ,nu întâlneai nicăieri oameni care să caute prin coșurile de gunoi după hrană,care să doarmă pe străzi sau prin canale,care să nu poată crește un copil din cauza lipsei banilor sau a unui loc de muncă,care nu poate beneficia de servicii medicale,fie și așa cum sunt ele acum,tot din lipsa banilor sau a unui loc de muncă…..și lista este foarte lungă,dar bănuiesc,că o știți și voi.Pentru toți care blamează „acea epocă” le spun doar atât : ori sunteți neștiutori și vă dați cu părerea ca să aveți ce face,ori faceți parte din tagma hoților de azi care jefuiesc România fără scrupule,ori dacă nu faceți parte din nici una din aceste categorii atunci sunteți niște proști naivi și vă doresc să trăiți fericiți în mizerie ca sclavi ai noilor ciocoi.

  6. …sunt mulţi care au trăit în acele vremuri dar CARE ASTĂZI MUŞCĂ SÂNUL DE LA CARE AU SUPT ŞI AU CRESCUT- RUŞINE VOUĂ…iată şi o istorioară despre acea epocă, un neica nimeni scrie pe net că, monumentul închinat energeticienilor de la barajul Argeş, ar trebui demolat pentru că este o realizare Ceauşistă, i-am răspuns că nu este aşa că el reprezintă un simbol al stăpânirii şi zăgăzuiri apelor argeşului şi redarea energiei oamenilor(…), că este un simbol inspirat din mitologie cu Prometeu şi Zeus. Apoi l-am întrebat de unde este, era din Mioveni, un oraş construit in acea epocă şi dezvoltat prin uzina Dacia, că locuieşte în blocul construit de pe acele timpuri, că părinţi lui lucrează la acea uzină şi l-au crescut pe el la şcoala din acele vremuri, că este un copil salvat de la avort prin acel decret, aşa că el datora mult epoci Ceauşescu ca de fapt şi mulţi alţii. Şi-a cerut scuze că nu ştia de Legendele Olimpiului şi de semnificaţia acestui monument. Iată cine ponegreşte acele vremuri pe care nu le-a trăit şi aude doar despre rău şi nimic despre bine. Mai adaug că astăzi mâncam peşte cu viermi din import în timp ce apele noastre au peşte proaspăt, laptele este din ţările de jos de o lună două în cuti de carton ceruite, nu proaspăt muls cum era atunci la acele cozi, pâinea era caldă şi nu congelată adusă din import,carnea era proaspătă de la animalele noastre sacrificate de o zi două, ouăle erau proaspete din fermele noastre nu din Polonia cu data retuşată de două trei ori şi… Apoi aveam industrie, agricultură, păduri, armată, scoli ce formau elevi emeriţi şi studenţi, nu diplome pe bani şi pe relaţii sau cum scrie că „SCOT TÂMPIŢI”, Aveam o reţea de căi ferate la nivel mondial şi ca dotare şi ca densitate de reţele, drumurile erau ele mai rele dar cum mulţi zic, „puteai să admiri patria” dacă te grăbeai aveai avioane si trenuri exprese rapide şi accelerate cu 140 km pe oră, nu hârburi vândute de nemţi ce circulă cu 30 km pe oră şi goale. Turismul era în floare la mare pe litoral, la munte nu se urcau dame cu pantofi cu toc cui, nu alcolişti pentru că nu se vindea alcool în cabane doar ceai cu rom şi cutreierau doar oameni de ştiinţă , cercetători, studenţi şi elevi în grupuri civilizaţi. Am amintit puţine fapte petrecute atunci cu rezultate bune, nu mai spun de locuri de muncă productive nu de căpuşari, locuinţe şi (…)

  7. Ca autorul articolului habar n-are despre ce scrie si minte cu nerusinare despre vremurile pe care probabil nu le-a trait, poate fi de inteles. Dar ca s-a dat „bun de tipar” pentru asemenea mizerii intr-o redactie in care cu siguranta exista si persoane care au trait pe acea vreme si cunosc nemijlocit adevarul, nu mai poate fi inteles!
    Sigur ca nu a fost o perioada buna aceea despre care se vorbeste, sigur ca au existat foarte multe restrictii atunci! Dar in foarte multe privinte, viata in Romania de astazi este infinit mai rea.
    Numeni nu murea de foame atunci, cartele existau dar asta nu inseamna ca ducea lipsa cineva de ceva iar calitatea produselor din galantare sau din piete, era la un nivel inimaginabil astazi!
    Spre deosebire de conducatorii de astazi, toti tradatori si vanzatori de tara, Ceausescu. asa cum era el, era un patriot iar in tara se produceau de toate, atat pentru consumul intern, cat si pentru export. In „libertatea” actuala, importam toate porcariile din strainatatiuri, nu mai producem nimic si am ajuns sa fim un poligon de testare pentru toate mizeriile alimentare, medicale si de toate felurile, ale strainilor.
    Rusine autorului articolului si celor care au acceptat difuzarea lui!

    • Imi e atat de dor de vremurile acelea, desi sunt indepartate pentru mine, eram inca pustoaica cand a murit Ceausescu.
      Imi aduc, insa, aminte cu drag de multe lucruri, incepand de la cofetaria din coltul blocului care avea Pepsi cu gust de Pepsi, si Cico cu gust de portocale, care imi gadila asa placut cerul limbii cand il beam. Aveau prajituri asa de bune…Imi aduc aminte de laptele proaspat pe care mi-l cumpara bunicul in fiecare zi, si ma trezeam cu mirosul lui, cat il fierbea bunica…Iaurtul gras si acrisor…Pui cat porumbeii? Domnilor…sa fim seriosi…Ulei un kilogram pe luna? Acum nu imi permit sa iau atat de mult…Trag de ulei ca de gumilastic, si il plimb prin fripteousa, apoi in tigaie, apoi iar in fripteousa, apoi iar in tigaie, si il mai vars in castronel, si il tin pe la frigider…si iar cu el in tigaie…As vrea sa imi mai permit sa cumpar atata carne cata aveam pe vremea aceea, sa ajung pe la tara atat de des…Multi vorbesc de rau ce si cum primeam pe vremea aceea, dar nu zic ei de faptul ca atunci ne permiteam sa luam tot ce ni se dadea….iar acum…plangem pe la colturi, uitandu-ne tristi la facturi, si la chirie, si la copilul care ne trage de maneca :”Mami, vreau si eu…” Murim incet, cu libertatea de a o face, in mana, rosi de invidie si neputinta, fara putere ca macar sa ne strigam la cer disperarea. Ne privim vlastarele facandu-si bagajele si plecand spre tari straine, si ii cinducem la avion cu ochii uscati. Nici lacrimi nu mai avem sa stergem. Cruda bucurie sa ajungi sa fii mandru ca al tau copil nu mai este langa tine, ci departe, peste mari si tari, si poate nu o sa il mai vezi vreodata, nu il vei mai strange in brate, nu va putea sa vina sa iti aduca un pahar de apa cand esti la pat, sau sa iti inchida ochii cand te duci…Trista Romanie…ai ajuns din lac in putz, biata broscuta proasta…Pacat ca ai cu ce te lauda, dar nu au ochi sa te vada, ca sunt prea ocupati sa se lupte cu trendurile si fasoanele…Si degeaba strigi, si strigi, ca nu te aude nimeni din cauza aerului conditionat si al muzicii exasperante…Odihneste-te in pace!

  8. porcarie de articol…e drept ca ani 80 mai ales spre sfarsit au fost mai grei….in rest au fost niste ani foarte buni pentru Romania si romani…nici nu se compara cu situatia de azi,Romania era respectata…lumea era mult mai relaxata si oamenii se ajutau unii pe alti…cred ca nu aveti ce scrie…ce sa zicem de toate porcariile pe care le mancam azi…atunci macar aveam produse romaneste acum aducem fasole din Somalia,rosii din Iordania,cirese din Turcia…toate otravite!singurul castig dupa „revolutie” a fost posibilitatea de a pleca in alte tari…daca ai bani…aberatii ceea ce scrieti!

  9. Sa continuam?
    Hirtie igienica se gasea greu si atunci lumea avea „frumoase coliere”.
    Oua cite zece, iar ultimii luau si la „borcan”, adica oualele sparte.
    Trenurile ce plecau din Bucuresti spre Rosiori, Oltenita, Pitesti…. erau pline cu locuitorii din satele de pe traseu care se organizau (cite 6-7 familii 1 pe zi) sa vina la Bucuresti sa cumpere paine.
    Termenii pe atunci nu erau A CUMPARA, A VINDE, ci A LUA, SE DA….
    Unt mai rar si cu cozi. Si drama nu erau cozile, cit inghesuiala nebuna, tiganii ce intrau in fata si-si aduceau satra, militienii si activistii ce nu aveau privilegiul de a cumpara de la magazinele cu circuit inchis care veneau prin spate si luau nu numai ratia lor, ci mult mai mult, plus furtul vinzatorilor.
    Carnea era ceva ciudat, ca in fata era o fleica frumoasa si impachetat in ea grasime, oase lucii, zgirciuri, toate cumparate la pret de carne de 36 lei kg. (Cei de mai sus primeau carnea macra). Sa nu uitam obligativitatea de a „lua” si 1-2 pachete de biscuiti mincate de soareci sau 1-2 pesti oceanici gata putreziti…
    A uitat autorul sa pomeneasca faimoasele tacimuri (picioare, capatini, gituri si 1-2-3 aripioare si caste de pui).
    Cafeaua ce se chema nechezol.
    Berea ce nu se gasea, cozile la ceva portocale in prag de Craciun sau bucuria familiilor cind in cadourile de Pom de iarna se gaseau 2 maxim 3 portocale pentru fiecare copil.
    Circulatia autoturismelor era permisa din 2 in doua saptamini. curentul se lua macar 2 ore pe zi , desi prin unele parti il luau si noaptea….
    Imi amintesc ca in copilarie uleiul si zaharul tot cu cozi era, dar nu rationalizat. Orezul era mizerabil ca ajutam parintii sau bunicii sa-l aleaga inainte de a-l pregati. Carnea tot cu cozi era si tot destul de proasta…
    Cred ca pe masura ce vestul i-a deschis portile lui Ceausescu mincarea a plecat acolo si incet, incet situatia s-a degradat.
    Si nu e vorba numai de mincare. O pereche de pantofi ca lumea nu prea gaseai. S-a uitat cit te costa o pereche de adidasi facuti la Pionierul? sau de Otteri?…
    Dar vad ca au sarit aparatorii de serviciu. Le sugerez sa vada pe you tube reportajul lui Adelin Petrisor din Coreea de Nord si sa citeasca Tara cu un singur gras.

    • Ti as da o.mie de puncte cu plus…
      Mai sunt oamenii cu picioarele pe pamant! Pai.cine „aplauda” or fi din cei care se aprovizionau prin spatele magazinului.adica care erau in partid si stiau sa dea cu papagalul, lasa pe cei carora li sé duceau pachetele acasa sau la servici…sa spuna portarii si soferii…mama zicea „cine poate oase roade…cine nu nici carne moale” Ah.intelepciunea populara din Proverbios se cunoaste…

  10. 1. ATUNCI NU ERAU ATÂTEA PERSOANE SUFERINDE DE OBEZITATE.
    2. CU TOATA RATIONALIZAREA, DUPA REVOLUTIE AM AVUT ULEI INCA UN AN(1) PENTRU TOATA FAMILIA (4 PERSOANE)
    3. PAINEA ERA RATIONALIZATA, DAR GASEAI IMPLETITURI DIN ACELASI ALUAT. (CEVA MAI SCUMPE, CA SA NU CUMPERE TARANII CARE DADEAU PAINEA LA PORCI).
    4. MAGAZINELE ALIMENTARE ERAU GOALE, DAR FRIGIDERELE ROMANILOR ERAU MEREU PLINE!!! ACUM E INVERS.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here