Articole adăugate recent

De cele mai multe ori, când vine vorba de roșii, preferăm să plătim ceva mai mult, atâta vreme cât știm că sunt românești. Dar, calitatea de a fi autohtone nu reprezintă neapărat și o garanție a purității produsului.

Deşi mulţi dintre noi suntem tentaţi să credem că roşiile româneşti reprezintă o garanţie a calităţii, realitatea este una complet diferită. Adevărul este la fel de amar ca gustul roşiilor lipsite de orice savoare, prezente pe tarabe sau nelipsite din supermarket-uri.

Productivitatea, mai presus de calitate

Deşi cultivate în România, majoritatea roşiilor nu pot fi numite soiuri tradiţional româneşti, fiind  mai degrabă un „cocktail” de substanţe chimice, obținute din seminţe hibride.

Seminţele hibride sunt obţinute prin selecţii repetate, însă, în acest caz, principalul criteriu de selecţie constă în productivitate, nicidecum în calitate.

Legumele din supermarketuri, spre exemplu, care atrag privirea cumpărătorului, prin aspectul impecabil, însă total lipsite de gust, au fost cel mai probabil obţinute din seminţe hibride, a căror productivitate a a fost realizată doar cu îngrăşământ chimic.

Potrivit experţilor în domeniu, legumele din supermarketuri nu sunt decât resturile pe care alţii le aruncă, iar noi le cumpărăm.

De ce nu mai au gustul de altădată?

Soiurile tradiţionale româneşti sunt pe cale de dispariţie, fiind preferate în schimb soiurile hibride, cu o productivitate mai mare, cu o calitate nutritivă inferioară şi lipsite de gust.

În prezent, cultivatorii solicită hibrizi de tomate productivi, cu fructe mari, care să depăşească 180 de grame, cu fermitate şi durată mare de păstrare după recoltare, cu o culoare uniformă şi un aspect plăcut.

Consumatorii, pe de altă parte, cer tomate gustoase, aromate, zemoase, bogate în substanţe nutritive şi vitamine.

Una dintre principalele cauze pentru care tomatele nu mai au gustul de altădată constă în soiul sau hibridul folosit în cultură. În dorinţa lor de a creşte productivitatea, amelioratorii au introdus o genă ce conferă fructului o mai mare durată de păstrare după recoltare. Cu toate acestea, roşia capătă o pulpă tare, fibroasă, însoţită deseori de cep lemnos în interior.

Totodată, din dorinţa de a obţine fructe măturate uniform, au fost înlăturate creaţiile ce conţin gena responsabilă cu formarea cloroplastelor – esenţiale pentru fotosinteza şi absorbţia zahărului, ceea ce a dus la scăderea semnificativă a calitaților gustative şi nutriţionale ale fructului.

Astfel, prin tehnologia modernă, în care cultura este realizată pe suport inert, iar plantele sunt alimentate cu „perfuzorul” la rădăcină, cu substanţe chimice de sinteză, gustul şi aroma roşiilor sunt modificate în totalitate, planta neavând posibilitatea sau libertatea de a prelua din sol elementele nutritive selectate de ea.

„Minunea” care coace roşiile în mai puţin de 3 zile: Ethrel-ul

Maturarea forţată a tomatelor se realizează pe mai multe căi, contribuind la deprecierea aromei şi gustului.

O modalitate frecvent întâlnită în rândul cultivatorilor, pentru grăbirea maturării fructelor, constă în folosirea unor substanţe stimulatoare, extrem de periculoase pentru sănătatea omului şi a mediului, printre care cele de tip Ethrel.

Această substanţă nu a mai fost avizată pentru legumicultură, însă nu din cauza vreunor efecte nedorite asupra sănătăţii oamenilor, ci pentru că limita maximă de rezidii permisă a fost stabilită la un nivel de concentraţie mai redus.

Deşi interzis, Ethrelul continuă să fie folosit de legumicultori. Motivul: substanţa conţine un hormon chimic care stimulează coacerea în mod natural a roşiilor.

Deşi produsul nu este toxic, dacă se respectă acea pauză de 10 zile de la stropire – timp în care substanţa ar părăsi planta – majoritatea legumicultorilor continuă să opteze pentru aceeaşi procedură: stropirea plantelor, închiderea serei respective, astfel încât substanţa să nu „evadeze”.

Astfel, în mai puţin de 3 zile, roşiile sunt coapte, iar restul plantei se usucă – fapt care pare să fie pe placul producătorilor, care aleg să vândă legumele la preţ mare, la început de sezon, urmând ca în acelaşi loc să planteze, apoi, alte legume.

Deşi conştienţi de pericole, aceştia prezintă consumatorului roşii cu o concentraţie ridicată de Ethrel, care pot fi recunoscute după forma ţuguiată (nu numai), interiorul verziu, miez tare şi gust necopt.

Odată ingerată, această substanţă poate produce arsuri ale mucoaselor şi iritaţii gastrointestinale. În plus, nediluat, Ethrel-ul este coroziv, poate cauza răni ale ochilor şi poate produce arsuri la nivelul pielii.

Cum recunoști o roșie coaptă cu ajutorul Ethrel

Dacă vrei să descoperi exact cum s-a copt leguma pe care vrei s-o cumperi, natural sau cu ajutor, singura variantă este cu ochiul liber. Tomatele coapte cu Ethrel, deși sunt roșii la exterior, în interior vor fi verzui, iar miezul va fi mai tare decât în mod normal și va avea un gust necopt. Unele roșii pot fi țuguiate de la folosirea produsului, acest țugui de fapt este o malformație a fructului, iar tomatele nu au codițe, acestea fiind arse. O bună modalitate de a evita roşiile tratate cu hormoni de creștere este alegerea celor care încă mai au ciorchine sau coroniță verde.

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) afirmă „că în cadrul laboratoarelor din reţeaua ANSVSA care realizează analize din produse alimentare de origine vegetală, nu se efectuează determinarea prezenţei produsului Ethrel sau a altui produs utilizat pentru maturizarea rapidă a legumelor”.

Sursa: topremediinaturiste.ro



Vă așteptam și pe PAGINA DE FACEBOOK pentru a comenta împreună articolele noastre.


RECOMANDARE
"Asta e pâine, mânca-v-aș!" Romi aflați în carantină într-un hotel din Roșiori de Vede nu le convine mâncarea pe care o primesc
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here