Articole adăugate recent

În orașul de pe malurile Begăi stau, la colț de stradă, cântăreți, liber profesioniști sau artişti. ”Muzica nu are vârstă”, spune Teo, menestrelul. El ne dă o lecție de viață.  Pentru un trai decent, Emanuil Constantin cântă pe stradă în Timisoara si in alte câteva orașe din țară. Mulți îl consideră un cerșetor,dar cântărețul își spune povestea din spatele chitarei, cu seninătate.

El își descrie munca pe care o face, fără a-i fi rușine de cei din jur, unii dintre ei au încercat chiar să-l alunge.

„Eu sunt Teo menestrelul, omul cu chitara. La început mi s-a părut stânjenitor. Acum însă am îmbrățișat acest nume și l-am adaptat și pe site-urile de socializare. Se pare că lumea apreciază ceea ce fac.

În primul rând pentru mine este o pasiune. Atât doar că trebuie să mai și mâncăm și să alimentăm corpul cu cele necesare. Reușesc să am un trai foarte decent.

 Dacă îmi lipsesc bani, am ieșit pe stradă, am cântat și am reușit să cumpăr ceva de mâncare. Unii oameni sunt darnici, alții mai puțin, iar unii îmi spun cu răutate: ”Du-te bă la muncă”. Îmi aduc aminte, acum câțiva ani când o doamnă îmi spunea pe străzile din Deva: Du-te bă la muncă.

Am acceptat asta timp de câteva zile. Într-o zi am oprit-o și i-am spus: Nu vă supărați, pentru dumneavoastră ce înseamnă a munci? Dumneaei îmi răspunde: ”Să mergi să sapi șanțuri”. Continui și îi spun: ”Primarul sapă șanțuri? Nu.

Asta înseamnă că nu muncește. Profesorii sapă șanțuri?. Nu, deci nici ei nu muncesc. Marii artiști precum Benone Sinulescu sau Dan Spătaru sapă șanțuri?  Ei bine, și eu sunt un om care cântă la fel ca și ei, doar că eu cânt în stradă, nu pe scenă. Și eu muncesc, să știți!”

În perioada de glorie a cochetat cu actoria. Era apreciat pentru ceea ce știe să facă și nu pentru diplome.

„Teatrul din Deva a fost o conjunctură fericită pentru mine, fiind pasionat de literatură și de artă. Prin anii 1993-1994 ziarul local avea un anunț cu un concurs pentru postul de actor la teatrul din Deva.

Un prieten, profesor, m-a încurajat să încerc, spunându-mi că sunt talentat. Am câștigat postul de actor și am întrebat, spre surprinderea mea, un domn regizor, cum de m-a selecționat? Răspunsul m-a uimit: ”Pentru că avem nevoie de talent, nu de diplomă”.

Vara eram plecat cu Teatrul de Revistă 2 – 3 luni. Susțineam spectacole pe întregul litoralul românesc. Erau alte vremuri, era frumos, duceam o viață frumoasă, în care banii sau distracția nu lipseau.

Soția mea mă ruga să stau mai mult acasă și să mai renunț la spectacole. I-am explicat încă de atunci că eu sunt artist. Atunci lumea nu era atât de încordată și afundată în probleme. Cu toate astea optimismul e cel mai important și… mergem mai departe.”

Sursa: banatulazi.ro


Vă așteptam și pe PAGINA DE FACEBOOK pentru a comenta împreună articolele noastre.


RECOMANDARE
Insula de pe Terra de unde nu s-a mai întors nimeni
loading...

NU RATA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here