Articole adăugate recent

Jidovii erau persoane cu înălțimi impresionante. Trăiau pe teritoriul românesc în Oltenia şi Muntenia. Istoricul Nicolae Densuşianu consideră că teritoriul României ar fi fost locul de baștina al uriașilor.

Uriașii ar fi trăit în primele timpuri ale antropogenezei. Jidovii erau giganți. Un singur uriaș măsura cât 25 de oameni obișnuiți. Dimensiunile lor erau impresionante. Aveau ochii extrem de mari şi un trup masiv.

Însemnate relatări despre existența jidovilor sunt în cartea „Dacia preistorică“ a lui Nicolae Densuşianu.

Se pare că locul de baștină al uriașilor ar fi fost tocmai România. Ei s-ar fi luptat cu zeii:   „Giganţii formau, prin excelența, un popor de munte. În războiul ce-l avură cu Joe, noul cârmuitor pelasg, ei ridicară munţii peste munţi ca să urce în Olymp. Imensul Atlas se cutremură la asaltul lor şi pe lângă toate că Joe arunca asupra lor cu fulgerele sale, zeii nu au fost în stare să-i învingă decât numai după ce au cerut ajutorul unui om muritorii, al lui Hercule.”

În zona subcarpatică a Moldovei, în afară de legende au fost relevate şi numeroase vestigii ale locuirii unei populații preistorice de uriași. Astfel, cercetătorul băcăuan Eugen Şendrea a publicat câteva descoperiri mai vechi de acest fel, unele făcute chiar cu un veac în urmă: pe malul Siretului, nu departe de municipiul Bacău, s-a găsit, mormântul unei ființe uriașe în care se afla o parte din scheletul foarte lung ale acesteia.

În urmă cu peste trei decenii, am fost solicitat personal de un antropolog cunoscut din București să aflu dacă era veridică semnalarea existenței unor schelete de «oameni mari» în localitatea Părhăuţi, situată între dealurile înalte din nord-vestul municipiului Suceava.

M-am dus acolo însoțit de doi muzeografi din Iaşi – profesorul C.L Rusu şi soția sa – şi, într-adevăr am putu afla fapte interesante. Un sătean mai în vârstă, care era şi pălimar la biserica din comună, mi-a relatat că a fost martor la descoperirea mai multor oase de om foarte lungi, mult mai mari decât ale oamenilor obișnuiți, când o viitură a pârâului local a rupt o bucată dintr-un mal înalt.

Sătenii din zonă le-au adunat şi, considerând că erau ale unor strămoși îndepărtați, cu încuviințarea preotului, le-au îngropat într-o margine a cimitirului de lângă biserica din centrul comunei. Am fost conduși acolo şi ni s-a arătat movila distinctă care acoperea mulțimea de oase, pe care nu s-a pus însă o cruce, întrucât erau osemintele unor oameni necreștinați prin botez.

Comunicându-i profesorului din București rezultatul deplasării, acesta a renunțat la cercetări suplimentare, dat fiind faptul că procedura deshumării ar fi fost foarte greoaie“, nota Florin Gheorghiță în cartea sa.

„Eu am început să sap aici în 1947 cu echipa de arheologi. Ei au angajat vreo 30 de oameni din sat. Aveam atunci vreo 18 ani, eram cel mai tânăr, şi m-am dus pentru că ne dădeau 400.000 de lei pe zi. Puteam să cumpăr cu ei doar un kilogram de mălai. Era sărăcie la acea vreme.

Odată, după ce am săpat la o adâncime de patru metri, am găsit o glavă (craniu – n.r.) foarte ma­re, cam de vreo două sau trei ori cât al unui om. Le-am spus arheologilor. Șeful era atunci Ro­setti (Dinu V. Rosetti – n.r.). Ne-a trimis imediat acasă pe noi, sătenii, şi au săpat doar ei. Oasele le-au pus într-un camion cu prelată. Unde le-au dus, nu știu. Am săpat asa timp de trei ani şi am mai găsit uriași.

Să zic așa, aveau vreo patru metri lungime. Când găseam oasele, arheologii ne trimiteau acasă, să nu vedem noi ce e acolo. Dar noi vedeam, că nu eram orbi. Şi uite aşa am dezgropat uriaşi cu mâna mea în 1950″, spunea Ioniţă Florea, un locuitor al comunei Popeşti, din județul Giurgiu, participat la săpăturile efectuate de Dinu V. Rosetti la Argedava.

Sursa: secretulcunoasterii.ro



Vă așteptam și pe PAGINA DE FACEBOOK pentru a comenta împreună articolele noastre.


loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here