Articole adăugate recent

Examenul de bacalaureat a fost pe buzele tuturor în aceste zile. Acest examen, aşteptat de unii, hulit de alţii, a fost introdus, pentru prima oară, în Franţa, la 17 martie 1801, printr-un decret dat de Napoleon Bonaparte. În România, acest examen a fost introdus în 1925, prin legea emisă în timpul ministeriatului lui Constantin Angelescu, un doctor chirurg din Buzău. Bacalaureatul îngrozea, în acei ani, prin asprimea profesorilor examinatori, programa şcolară uriaşă şi prin dificultatea examenelor.

În perioada aceea, bacalaureatul se susținea în două sesiuni, de vară (25 iunie – 10 iulie) și de toamnă (15 – 30 septembrie), iar legea prevedea existența unor comisii instituite de minister în orașele de reședință ale regiunilor școlare. Aceste comisii erau formate din șapte persoane, șase din profesorii titulari și unul, care îndeplinea și funcția de președinte, ales dintre „membrii corpului didactic universitar, profesor, agregat sau conferențiar definitiv la Facultatea de Litere sau de Științe” sau dintre foștii inspectori școlari. Și asta pentru că s-a urmărit de la început ca din rândurile elevilor, doar vârfurile să poată intra în ciclul următor, la facultate.

Noua viziune asupra finalizării liceului i-a înspăimântat atât pe profesori, cât și pe elevi. Primul examen de maturitate susținut în țara noastră s-a soldat cu absolvirea a doar 15 elevi din cei 30 înscriși, fapt la care, însă, societatea s-a așteptat. Rata de absolvire a crescut o dată cu trecerea anilor, de la 48% în 1925 la 70% în 1933.

După mai multe reforme în învățământ, bacalaureatul în România s-a transformat într-un „examen al maturității” simplificat considerabil, în raport cu alte vremuri.  Materii din ce în ce mai puține, exigențe tot mai mici, pagini tot mai puține de învățat: aceasta ar putea fi sinteza a ceea ce se întâmplă acum în România.

Din perioada interbelică, mărturii despre examenul de bacalaureat găsim în mai multe jurnale sau scrieri diaristice. Printre acestea, „Jurnalul unei fete greu de mulțumit”, o lucrare care acoperă perioada 1932-1951, consemnat de Jeni Acterian, o scriitoare pasionată de teatru și literatură. Potrivit autoarei, examenul maturității era unul complex, istovitor și extrem de greu.

Ca tânăr absolvent, erai obligat să dai trei tipuri de teste într-o singură vară, în total 26 de examene: la materiile studiate în timpul liceului, de bacalaureat și, în final cel de admitere la facultate.

„28 august 1935. Duminică încep (examenele de final de liceu n.noastră). Optsprezece examene în paispreze zile. În fiecare zi unul, fără niciun răgaz… 29 august: Am făcut 185 de versuri din versuri din Eneida (scrisă de Vergilius  – n.red.). 2 septembrie: Am dat examen la literatura franceză.”

O absolventă de liceu: „Mâine, filosofie, logică și psihologie. Acum mă apuc de logică

La scris am avut de ales între caracterizarea operei lui Balzac și analiza romanului Salammbo (scris de Gustave Flaubert  – n.red.). La oral mi-a cerut să spun ceva despre școala parnasiană. Am enunțat toate principiile Parnasului, am citat toți parnasienii, am intrat în simbolism. M-a întrebat dacă pot să îi spun ceva din Baudelaire. Aș fi putut să îi vorbesc o oră… Mâine am fi avut istoria, dar s-a amânat din cauza înmormântării reginei Astrid a Belgiei. Poimâine, istoria. 5 septembrie: Ieri, istoria românilor. Bine, chiar foarte bine. Mai ales scrisul. Azi, științele naturale, biologia și geologia. La scris, mi s-a dat generația spontanee și Pasteur. Am făcut perfect, desigur. La oral, evoluția celulei în decursul epocii geologice. Mâine, filosofie, logică și psihologie. Acum mă apuc de logică și învăț până la prânz, apoi la psihologie până dimineața… 7 septembrie: Ieri, filosofie. Destul de bine. Azi, astronomie. De o săptămână nu am dormit decât două sau trei ore pe noapte. Sunt teribil de obosită. Mâine, nu am nimic dar trebuie să învăț la greacă pentru luni dimineață. Sâmbătă 14 septembrie: și iată că s-a terminat. Cred că am trecut, dar în materie de examene nu poți fi sigur de nimic.”, a scris Jeni Acterian.

Și Mircea Eliade povestește în „Romanul adolscentului miop”, cât de îngroziți erau liceenii de noul mod de examinare.„Ne-a înspăimântat mult noul bacalaureat: suntem cea dintâi serie. Cei care învățau înainte, acum, se surmenează. Nimeni nu știe ce se va petrece precis la bacalaureat. Profesorii și-au pierdut calmul, băieții sunt înspăimântați. În loc de comisia amabilă, aleasă din profesorii liceului, cu care am copilărit și care ne cunosc, vom întâlni comisii severe, care ne vor cântări în trei minute, definindu-ne suficienți sau insuficienți pentru Universitate.”, scria Eliade.

Chiar și momentul afișării notelor arăta frica ce îi acapara pe elevi în perioada examenului de maturitate și cum se manifestau, de fericire, absolvenții. Eliade descrie bucuria celor care reușeau promoveze, scandările care se auzeau în cor și săruturile prietenilor și familiilor. Dacă astăzi scandările lor sunt „Am trecut, am luat 8!”, în acea perioadă nu se auzea decât „Am scapat, am scăpat!”.

Sursa: activenews.ro



Vă așteptam și pe PAGINA DE FACEBOOK pentru a comenta împreună articolele noastre.


RECOMANDARE
Rusia, distrusă de pandemia Covid-19. Filmare de la morga unui spital: ,,Efectiv călcăm pe cadavre” - video
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here