Articole adăugate recent

Sfântul şi marele Profet Ilie, cel care a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide şi închide cerurile, este sărbătorit, în fiecare an, pe 20 iulie.

Sfântul Ilie este unul dintre cei mai importanţi prooroci din Vechiul Testament considerat făcător de minuni, aducător de ploi şi ocrotitor al recoltelor.

În perioada sa pământeană, Ilie ar fi săvârşit păcate, cel mai mare fiind uciderea părinţilor săi, la îndemnul diavolului. Din această cauză, legendele povestesc că a fost pedepsit de Dumnezeu cu un canon lung şi greu. După împlinirea caznei dumnezeieşti, a fost, în cele din urmă, iertat şi a primit libertatea de a fugări diavolii cu tunetul şi trăsnetul. Se spune că, de atunci, nălucirile cerului au început să urle că piere lumea. Pentru a-i slăbi puterile, Dumnezeu l-a lăsat ciung şi şchiop. L-a procopsit însă cu un drum de nori, o căruţă de foc cu doi cai şi un bici care împrăştia trăsnetele. Se crede şi în zilele noastre că din huruitul căruţei sale prin hârtoapele norilor se nasc tunetele, iar fulgerele sunt scânteierile scăpate din potcoavele cailor nărăvaşi. Din biciul lui ies trăsnetul şi fulgerele nemiloase.

Legenda spune că, în această zi, Sfântul Ilie iese la plimbare pe cer într-un car de foc, tras de doi sau patru cai albi înaripaţi, cu biciul în mână şi trimite pe pământ tunete, fulgere şi trasnete, vânt puternic, ploi abundente şi grindina. Când fulgeră în cer, Sfântul Ilie dă cu sabia, iar când tună, atunci Pălie, vizitiul lui, arde cu tunul.

Astfel sfântul se răzbună pe oamenii răi, păcătoşi şi necredincioşi, care nu mai au nici frică, nici ruşine şi se dedau la tot felul de nelegiuiri.

Se spune că şi dracii se sperie şi se ascund prin pomi, pe sub streaşina caselor, în turlele bisericilor şi chiar în corpul unor animale, în special câini şi pisici. Ca să nu-i scape niciunul, Sfântul Ilie trăsneşte şi arborii, oamenii, vitele, casele, bisericile în care s-au ascuns dracii.

Tradiţia spune că în dimineaţa acestei zile trebuie să se culegă plante de leac şi în special busuioc, care, după ce se sfinţesc la biserică, se pun la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămari.

Înaintea acestei sărbători, se încheie obiceiurile de invocare a ploilor.

De Sfântul Ilie, românii îşi amintesc de sufletele morţilor şi femeile împart porumb fiert, farfurii cu mâncare şi căni pline cu apă împodobite cu flori de vară şi legate cu lână roşie.

În credinţa populară, mărul este pomul Sfântului Ilie şi, de aceea, pe 20 iulie se culeg şi se mănâncă mere noi pentru prima dată. Nu e voie ca fructele să se bată unul de altul, pentru a nu bate nici grindina. Merele culese în această zi se duc întâi la biserică, pentru că există credinţa că numai aşa ele vor deveni de aur pe lumea cealaltă. Femeile chemau în această zi copii străini sub un măr, pe care îl scuturau ca să dea de pomană merele cazute. Astfel, se considera că morţii se veselesc.

Sf. Ilie este şi patronul apicultorilor şi, în această zi, la sate, este „retezatul stupilor”. Apicultorii bărbaţi, curaţi trupeşte şi sufleteşte, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare şi ajutaţi de un copil, scot mierea de albine din stup.

Cei din casă împreună cu rudele şi vecinii gustă mierea nouă şi se cinstesc cu ţuică îndulcită cu miere pentru belşug şi pentru a apăra stupii de furtul manei.

În ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă, se dezbracau şi se tăvăleau prin cultură, apoi se îmbrăcau şi se întorceau acasă. Dacă în noaptea dinspre Sfântul Ilie, visau cânepă verde, era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri şi frumoşi, iar dacă visau cânepă uscată se zicea că se vor mărita cu oameni bătrâni.

Sfântul Ilie marchează miezul verii pastorale, dată când le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Cu această ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau în dar iubitelor sau soţiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multă migală.

Nu este bine să porneşti la drum în ziua de Sfântul Ilie, pentru că, spune tradiţia, dracii fugăriţi de Prooroc se ascund sub pomi, la răscruce de drumuri, ies în cale trecătorilor şi le poartă ghinion.

Se spune că dacă va tuna în ziua aceasta, toate alunele vor seca, iar toate celelalte fructe vor avea viermi.

De teama pagubelor făcute de trăsnete, ploaie şi grindină, în acestă zi nu se lucrează.

Surse selective: https://jurnalspiritual.eu; http://www.b365.ro; http://stiri.acasa.ro



Vă așteptam și pe PAGINA DE FACEBOOK pentru a comenta împreună articolele noastre.


RECOMANDARE
A luat o bătrânică „la ocazie”, să o ducă cu mașina în localitatea ei, pentru că nu mai putea merge. Ce i-a povestit bătrâna pe drum a lăsat-o cu gura căscată
loading...

NU RATA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here