Articole adăugate recent

Companiile din vestul şi din centrul ţării se confruntă cu un deficit acut de personal, mai ales în sectorul industriei.

În prezent, un muncitor care câştigă 300- 400 de euro (1.350 – 1.800 de lei net) într-o fabrică din Timişoara sau din Arad, de exemplu, primeşte un salariu net de 1500 – 1.700 de euro net dacă pleacă pe o poziţie similară în alte state europene, astfel că angajatorii se confruntă cu o fluctuaţie mare de personal, întrucât nu pot combate ofertele salariale primite de angajaţii lor venite de la companii din străinătate.

Întrebat, în cadrul emisiunii online de business la ce nivel salarial ar rămâne românii în ţară, Marius Ciucă, administratorul Asociaţiei Job în Sibiu a răspuns:

În Sibiu, probabil că 2.500 lei net pentru o persoană singură, fără familie, care nu este specialist, ar fi nivelul acceptabil de salariu ca cineva să nu se gândească să plece. Pentru un specialist, probabil că nivelul ar fi de 3.000 de lei net minim pe lună.

Un angajat din România câştigă de cinci ori mai puţin comparativ cu  media plătită la nivelul UE.

Corina Gonteanu, manager marketing si comunicare , arăta că sunt două lucruri care pun presiune pe piaţa forţei de muncă: în primul rând un deficit al talentelor, un deficit care a ajuns să fie şi cantitativ, iar apoi presiunea salariilor.

„O parte din acest deficit cantitativ este legat de perspectivele economice. Centrul ţării, conform studiului nostru privind perspectivele angajării de forţă de muncă, a avut previziuni pozitive de angajare foarte multe trimestre consecutiv. De la trimestru la trimestru, din ce în ce mai mulţi angajatori vor să facă angajări şi, ca atare, creşte concurenţa. 

Există o presiune asupra salariilor care este legată şi de presiunea pe care o resimt companiile asupra costurilor. Multe companii care au venit în România au venit datorită avantajului competitiv care derivă din costul cu forţa de muncă, iar acum, pe măsură ce timpul trece, ecartul acesta se micşorează“, menționa Corina Gonteanu. Ea a mai spus că, în acest moment, cel mai mare deficit pe piaţa muncii este în zona de vest, unde probleme sunt în toate sectoarele.

„Zona de nord-vest este următoarea zonă care se va confrunta cu un deficit. Semnale sunt deja, pentru că începe să se extindă arealul de recrutare. Angajatorii încep să caute oameni aflaţi la 60 – 80 de kilometri distanţă, încep să deschidă rute de transport pentru ei, program flexibil de lucru. Există locuri şi pentru studenţi, dar proiectele acestea nu sunt neapărat foarte atractive”, explica Corina Gonteanu.

La rândul său, Marius Ciucă spunea că piaţa forței de muncă din Sibiu este foarte dinamică, la fel ca cea din Arad şi din Timişoara, pentru că s-a dezvoltat foarte mult zona industrială şi există multe fabrici de componente auto.

„Practic, toate aceste companii sunt în război acum. Ele concurează cu companiile din oraş, dar şi cu companiile din zonă (Transilvania -n. red.), iar apoi concurează cu Londra sau Frankfurt, pentru că acum, în trei ore, cu avionul, ajungi la Londra.

De asemenea, sunt angajaţi care pleacă din companiile din Sibiu şi merg să lucreze la alte companii din oraş pentru o sumă simbolică în plus la salariu, de 50 de lei, sau pentru nişte beneficii în plus”, arăta Marius Ciucă. Întrebat de ce nu cresc salariile în Sibiu deşi există concurenţă, el a spus că firmele pun foarte mare accentul pe reducerea de costuri.

„De exemplu, un supermarket are nevoie de 25 de angajaţi ca să funcţioneze normal, dar şeful de magazin va face tot ce-i stă în putinţă ca să dovedească conducerii că el se poate descurca cu 20 de angajaţi şi atunci începe să-i forţeze pe aceştia prin ore suplimentare şi prin alte sarcini în plus, până când aceştia încep să cedeze”, explica Marius Ciucă.

Sursa: gazetaromaneasca.com



Vă așteptam și pe PAGINA DE FACEBOOK pentru a comenta împreună articolele noastre.


RECOMANDARE
Ne mai moare un simbol: cade şi casa lui Marin Preda
loading...

NU RATA

1 COMENTARIU

  1. „Întrebat de ce nu cresc salariile în Sibiu deşi există concurenţă, el a spus că firmele pun foarte mare accentul pe reducerea de costuri” —– Cand citesc aceasta fraza vad un dispret profund fata de viata omului, confundat cu un animal de povara sau o fiinta fara suflet. Patronii se incapataneaza la extrem sa nu plateasca munca. Chestia cu forta de munca ieftina a fost tradare de tara.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here