Articole adăugate recent

Toate universităţile româneşti i-au trântit uşa în nas lui Constantin Levaditi, care a fost nevoit să-şi continue cariera în Franţa, acolo unde era recunoscut deja ca unul dintre cei mai mari savanţi ai medicinei. Numele românului este legat de realizarea vaccinului antipoliomielitic, de punerea bazelor chimioterapiei şi de dezvoltarea antibioticelor.

Povestea vieţii lui Constantin Levaditi, românul genial care a influenţat major medicina mondială, arată că România a fost mai mereu predispusă să-şi devoreze viitorul. Nu de alta dar eminentul savant a fost pur şi simplu alungat din propria ţară, după ce a fost declarat indezirabil în toată cercetarea românească pentru că îndrăznit să critice deschis clasa politică, administraţia şi sistemul sanitar. Deşi a fost unul dintre cei mai importanţi savanţi români din medicină, Constantin Levaditi este în zilele noastre aproape anonim. Este necunoscut până şi pentru locuitorii de pe strada ce-i poartă numele în Galaţiul natal: o străduţă banală, care se strecoară gropiş printre câteva blocuri anoste, cenuşii, dar care poartă cu mândrie nume de flori.

Calea de acces, care este sufocată de maşinile parcate de-a stânga şi de-a dreapta, dă ocol cimitirului Sfântul Lazăr, apoi coteşte brusc printre blocuri şi se termină anonim – înghiţită fiind de strada Combinatului – chiar la poarta locului pentru odihnă veşnică. Oamenii nu mai ştiu cine a fost savantul Constantin Levaditi şi nici măcar nu poţi să-i judeci pentru asta, căci păstrarea memoriei înaintaşilor nu-i  tocmai punctul forte al naţiei noastre. Dar  să rememorăm povestea vieţii unuia dintre cei mai mari oameni pe care i-a dat România.

Orfanul cu origini greceşti

Constantin Levaditi s-a născut la Galaţi, pe 19 iulie 1874, într-o familie modestă, fără avere. Tatăl său, emigrant grec (se născuse în Livadia), muncea ca salahor în portul Galaţi, iar mama lui era dintr-un sat din apropiere de Galaţi. N-a avut un destin deloc simplu. Pe când avea doar şase ani şi începea şcoala primară, ambii părinţi i s-au îmbolnăvit grav (posibil de tuberculoză; sursele istorice nu sunt prea clare), iar el a fost nevoit să lucreze, pentru supravieţuire, ca băiat de prăvălie. Ducea la domiciliul clienţilor diverse comenzi de la băcănia unui unchi de-al său. După doi ani, în anul 1882 (pe când avea opt ani), îşi pierde ambii părinţi, la doar câteva luni unul de altul, fiind luat în grija unei rude din Bucureşti, care lucra ca infirmieră într-un spital. Aceasta îi remarcă potenţialul intelectual şi îl dă la şcoală. A urmat liceul şi, apoi, facultatea de medicină la Bucureşti, unde l-a avut ca îndrumător pe celebrul Victor Babeş.

Specializarea, cu un interesant proiect de cercetare despre tuberculoză (deloc întâmplător dacă ne gândim la împrejurările în care au murit părinţii săi) şi-a făcut-o la Paris, la Institutul Louis Pasteur şi Laboratorul de Patologie Generală, dar şi la Frankfurt, la Institutul de Terapie Experimentală. În 1902, a obţinut titlul de doctor în medicină în capitala Franţei, după care a continuat să lucreze la Paris, la Institutul Pasteur şi Institutul Fournier, fiind unul dintre cei mai apreciaţi cercetători de acolo. Studiile sale despre poliomielită, herpes şi encefalita letargică au fost considerate de mare interes practic şi teoretic. În 1913, a reuşit, pentru prima dată în lume, să cultive virusul poliomielitic pe alte celule decât cele nervoase, contribuind astfel decisiv la crearea vaccinului antipoliomielitic.

Despre „bolile morale” ale românilor

Levaditi a revenit în ţară în 1919 (la vârsta de 45 de ani, în plină carieră de cercetător), pentru a preda la facultăţile de medicină, dar Iaşiul şi Bucureştiul l-au respins, iar Clujul l-a declarat „indezirabil”, după ce savantul criticase dur sistemul sanitar românesc, clasa politică şi, în general, grija statului faţă de starea socială a poporului. „Nu este de acceptat ca zone întinse din teritoriul ţării să fie lipsite cu desăvârşire de medici şi de spitale, pentru că toate guvernele aşteaptă să se ocupe de sănătatea naţiei străinii şi  oamenii cu stare. Nu este de acceptat nici ca românii fără stare materială să fie lăsaţi să moară pentru că nu au cu ce plăti doctorii şi doctoriile”, scria Levaditi despre „bolile morale ale românilor”, în anul 1926, rememorând încercarea lui de a se întoarce în România.

Ca urmare a ostilităţii administraţiei, dar şi pe fondul invidiei unor colegi, care fac „eforturi” (mai ales pe canale politice) pentru a compromite ambiţiosul program derulat de profesor în combaterea sifilisului, alege să se întoarcă în Franţa, la cercetare. În 1920 este invitat să preia conducerea Institutului Rockfeller din New York, însă refuză. În 1926, devine membru titular al Academiei Române, al cărei membru corespondent era încă din 1910. Este considerat decanul incontestabil al şcolii franceze de bacteriologie, iar ultimii ani au coincis cu studii importante asupra antibioticelor: penicilină, streptomicină, bacitracină, subtilin, polymyxin, aureomycin, cloramfenicol. Savantul român este considerat unul dintre fondatorii virusologiei, imunologiei şi inframicrobiologiei moderne, studiile sale asupra sifilisului, poliomielitei, encefalitei, rabiei sau chimioterapiei fiind printre cele mai valoroase la nivel mondial.

A fost nominalizat de patru ori la Nobel

Munca lui a primit fireasca recunoaşterea internaţională. A fost premiat de Academia franceză de Ştiinţe şi de universităţi celebre din Marea Britanie, Germania şi SUA. A primit patru nominalizări la Premiul Nobel, evident pentru medicină, însă, din păcate, nu a câştigat niciodată prestigiosul premiu. Lucrările şi activitatea lui Constantin Levaditi sunt încă puncte de referinţă în cursurile unor universităţi şi în dezbaterile din cadrul congreselor de virusologie şi imunologie. A murit pe 5 septembrie 1953, la Paris, având marele regret că nu a fost lăsat să ajute la dezvoltarea cercetării româneşti. „Am fost forţat să lucrez printre străini pentru că nu m-au vrut cârmuitorii românilor mei”, scria Levaditi, în anul 1951, în autobiografia sa.

Citeste mai mult: adev.ro/pbc0m0

 


Vă așteptam și pe PAGINA DE FACEBOOK pentru a comenta împreună articolele noastre.


loading...

2 COMENTARII

  1. Un scurt fragment grăitor, despre un om elogiat de întreaga omenire:
    >> Louis Pasteur a fost cel care a convins o comunitate medicală sceptică, că ‘germenii contagioși’ cauzează boli. „Teoria germenului”, promovată de el, servește acum ca explicație oficială pentru majoritatea bolilor.
    Cu toate acestea, în jurnalele sale… private, el afirmă – fără echivoc – că în întreaga sa carieră, nu a putut măcar odată, să transfere boala cu o cultură pură de bacterii (evident că nu a fost capabil să purifice virușii în acel moment).
    El a recunoscut că tot efortul de a demonstra contagiunea, a fost un eșec, ceea ce a dus la faimoasa lui mărturisire pe patul de moarte că:
    „Germenul nu este nimic!
    Terenul este totul!”<<
    Toate cele înșirate în continuare, au la bază articolul de mai jos și încă o sumedenie de articole, adunate de când a început 'pandemia'.
    Iată câteva ziceri ale inventatorului 'testului covid', Kary Mullis:
    „Căutarea fără încetare a mai multor subvenții
    și rămânerea cu dogme consacrate,
    a afectat știința.”
    „Știința este practicată de oameni
    care depind de a fi plătiți
    pentru ceea ce vor afla,
    nu pentru ceea ce produc de fapt.”
    „Oamenii de știință
    produc foarte multe daune lumii,
    în numele ajutorării ei.
    Nu mă deranjează să-mi atac
    propria fraternitate,
    pentru că îmi este rușine de ea.”
    Este de menționat faptul că Mullis, încă din '84, când a inventat testul PCR, a susținut continuu că TESTUL NU TREBUIE FOLOSIT LA DIAGNOSTICARE! Și a susținut asta, până anul trecut, când a urit într-un mod foarte… SUSPECT. Nu cumva trebuia să-i fie închisă gura, inainte de declanșarea covidiadei, pentru a nu periclita desfășurarea ei?
    În domeniul sănătății, din păcate, mulți indivizi au fost ridicați în Slăvi, deși ceea ce au făcut, a fost ÎMPOTRIVA sănătății și vieții oamenilor!
    Având în vedere FRAUDA ȘTIINȚIFICĂ a lui Pasteur, și nu doar a lui, ci și a lui Koch, toți cei care au mers pe urmele lor, FĂRĂ SĂ VERIFICE – CONFORM PRICIPIILOR ȘTIINȚIFICE – teoriile pe care respectivii le-au elaborat, se pot încadra în două categorii:
    1. INCOMPETENȚI, căci au 'verificat' teoria, folosind aceleași metode NEȘTIINȚIFICE ale înaintașilor;
    2. PROFITORI, căci au confirmat lumii minciunile înaintașilor, în schimbul unor beneficii substanțiale din partea industriei farmaceutice, deși știau că mint!
    3. INCOMPETENȚI și PROFITORI!
    Se spune în articol:
    „Numele românului este legat de realizarea
    vaccinului antipoliomielitic,
    de punerea bazelor chimioterapiei
    şi de dezvoltarea antibioticelor.”
    Din materialul de mai jos, vei înțelege că toate aceste… 'realizări', NU AU NICI O BAZĂ ȘTIINȚIFICĂ!
    1. Vaccinurile – oricare și pentru orice boală ar fi ele inventate, SUNT PĂGUBOASE PENTRU SĂNĂTATEA OAMENILOR, ȘI, NU DE PUȚINE ORI, SUNT CHIAR CRIMINALE!
    2. Chimioterapia – este dovedit că nu are nici o eficiență în mai mult de 95% din cazuri și că nici măcar în cele 5% din cazurile 'vindecate', nu lasă omul sănătos, ci ÎI FACE VIAȚA… IAD!
    3. Antibioticele – după cum le spune și numele, SUNT ÎMPOTRIVA VIEȚII! Ele SLĂBESC SISTEMUL IMUNITAR, ÎNCÂT OMUL DEVINE DEPENDENT DE ELE! (o spun din proprie experiență, căci am fost bolnăvicios din cauza lor până la 56 de ani și am ajuns la 71, după ce NU am mai apelat la doctori și farmaciști…).
    Iată materialul la care m-am referit mai sus și care are titlul „Virus Mania”:
    https://drive.google.com/file/d/1Tleff3zPLZ8DvmL8go-koV9LJbMDjuSY/view?usp=sharing
    Aici e varianta în engleză:
    https://drive.google.com/file/d/1u9tOXaI0UFCjywBkn4Ro4i6AKUxEk0OF/view?usp=sharing

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here