Articole adăugate recent

Îndatoririle elevului în comunism concepute cu scopul de a impune tinerilor un anumit tip de comportament. În comunism, elevul trebuia să aibă în permanenţă asupra sa carnetul de elev, un instrument care prevedea îndatoririle „fundamentale” ale elevului (să-şi iubească ţara, să fie cinstit, bun şi drept, să păstreze avutul obştesc, să nu frecventeze localurile publice fără părinţi).

Multe dintre aceste menţiuni trecute în carnet erau obligații extrașcolare, menite să impună tinerilor un anumit comportament în spiritul partidului, astfel încât, după finalizarea studiilor, aceştia să devină mai uşor roboti executanți ai ordinelor Partidului Comunist Român. Carnetul de elev trebuia semnat de părinţi şi îngrijit cu sfințenie.

În toţi anii de şcoală, regimul impunea uniforma obligatorie. La gradiniţă, copiii purtau şorţulet bleu cu fundiţă albă, iar în ciclul primar şorţuleţ pepit alb-albastru. La clasele V-VIII uniforma consta în sarafan albastru şi cămaşă bleu pentru fete, sacou, pantaloni negri şi cămaşă bleu pentru băieţi.

Iată un set de reguli extrase din carnetul unui elev al Liceului „Mihai Viteazul” din București, anul școlar 1964-1965:

În școală și în afara școlii, elevii au următoarele îndatoriri:

  1. Să cunoască și să respecte regulamentul și dispozițiile date de școală:

– să vină cu regularitate la cursuri, fără să întârzie de la ore și să respecte întocmai programul zilnic de activitate al școlii;

– să-și însușească temeinic cunoștințele și deprinderile prevăzute în programa școlară pentru a deveni cetățeni folositori patriei;

– să participe după puterile lor la munca patriotică și la alte acțiuni inițiate de școală;

– în atelierul școlii și în producție să respecte cu strictețe regulile privind tehnica securității și protecția muncii;

– să păstreze și să apere avutul obștesc, bun al întregului popor;

– să vină la școală îmbrăcați în uniformă, curați, cu părul îngrijit, iar la orele de curs să aibă rechizitele și cărțile necesare;

– să intre în clasă îndată ce a sunat, să-și ocupe liniștit locul în bancă și să stea corect;

– să asculte atenți explicațiile cadrelor didactice și răspunsurile elevilor și să nu părăsească clasa fără învoirea profesorului sau a învățătorului;

– să se ridice când sunt întrebați și să se așeze la loc, numai cu încuviințarea profesorului, iar atunci când vor să răspundă la lecții sau să întrebe ceva, să ridice mâna;

– la intrarea cât și la ieșirea din clasă a învățătorului, a profesorului, a directorului și a organelor de inspecție școlară precum și a altor cadre didactice și persoane mai în vârstă, să salute sculându-se în picioare;

– să arate respect învățătorilor, profesorilor și directorului școlii în toate împrejurările;

– să se poarte cu atenție și cu grijă cu cei mai în vârsta și cu cei mai mici, să fie gata să dea ajutor bătrânilor, invalizilor și bolnavilor;

– să ajute pe părinți în treburile casnice și să se îngrijească de frații și surorile mai mici;

– să umble cu atenție pe stradă, în autobuze, în tramvaie, respectând regulile de circulație;

– să frecventeze numai acele spectacole și manifestări publice corespunzătoare vârstei lor și recomandate de școală;

– să se poarte modest, cuviincios și disciplinat în școală și în afară de școală. Să țină la demnitatea de elev, având o comportare și o ținută corectă, în școală și în afară de școală;

– să lupte pentru păstrarea onoarei clasei și a școlii din care fac parte;

– să fie cinstiți, drepți și curajoși;

– să nu folosească expresii jignitoare care înjosesc pe alții, ca și pe cei ce le folosesc, să lupte împotriva huliganismului, a manifestărilor naționale, șovine, a misticismului și a superstițiilor;

– să aibă o purtare tovărășească față de colegii lor și să ia parte activă la viața colectivului din care fac parte. Să ia atitudine hotărâta împotriva celor care nu se supun îndatoririlor de elevi, încălcând disciplina școlară;

– să participe activ la diferitele forme de autoservire organizate în școală și internat.

Cunoașterea și respectarea regulilor de purtare constituie o obligație pentru fiecare elev.

  1. Elevul este dator să aducă la școală carnetul de elev în fiecare zi când are cursuri;

– să-l prezinte, la cerere, profesorului, dirigintelui sau directorului școlii;

– să-l prezinte părinților (tutorelui), după fiecare notare făcută la școală;

– să-l păstreze curat.

Sursa: historia.ro



Vă așteptam și pe PAGINA DE FACEBOOK pentru a comenta împreună articolele noastre.


RECOMANDARE
Şoc anafilactic după o partidă de amor! Ce recomandări i-au dat medicii femeii aflate la un pas de moarte
loading...

NU RATA

3 COMENTARII

  1. Dintre toate exemplele care au fost date, efectiv nu vad unde era indoctrinarea. Se punea accentul pe un comportament cuviincios si respectuos. Bine, exemplele acelea cu ridicatul din banca atunci cand raspundeau si statul in pozitie de drepti in fata profului mi se par cat de cat exagerate, dar astea nu le-au inventat comunistii, ci ele existau intr-o forma chiar mai acuta inca de pe vremea monarhiei. Scoala era in general buna pe vremea comunismului (ma refer la invatamantul de masa), nu se compara cu cea de pe vremea regelui.
    Pe vremea regelui profesorul era un dictator absolut la ora sa, un adevarat monarh cu puteri absolute, iar elevii erau ca niste slugi. Nu putine sunt relatarile cand, pe vremea monarhiei, copiii erau pedepsiti in cele mai barbare moduri: statul cu genunchii pe coji de nuca sau boabe de porumb, batutul cu nuiaua la fund si pe palme, trasul de urechi si de perciuni, palme peste fata, palme in cap si pe dupa ceafa etc, etc. In timpul comunismului toate aceste comportamente barbare se diminuasera substantial si daca unele pedepse inca mai existau in unele scoli, erau doar o reminiscenta monarhista, nicidecum o practica legala si comuna. In timpul monarhiei pedepsele barbare erau regula, pe cand in timpul comunismului erau doar exceptii. Asta e diferenta.
    Scoala de acum nu se poate compara cu cea comunista, elevii actuali fiind mai jos de genunchiul broastei ca grad de cultura. Pe verificatelea. Cine nu crede sa faca un simplu si banal experiment: atunci cand merge prin oras si vede elevii iesind de la scoala sau de la liceu, sa opreasca cativa in mod aleatoriu si sa intrebe pe fiecare in parte care e ultima carte citita sau cate carti citeste intr-un an din proprie inutiativa si din proprie pasiune. Hai ca e un experiment care se poate face usor, caci in general copiii sunt sinceri in raspunsuri.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here