Articole adăugate recent

Tradiţiile şi obiceiurile de Crăciun sunt prezente pe întreg cuprinsul globului, fiind o împletire a superstiţiilor locale şi a credinţelor religioase. Vă prezentăm, mai jos, o parte din ceea ce înseamnă Crăciun pentru diverse popoare ale mapamondului.

În Brazilia, Crăciunul este întâmpinat cu scântei şi bubuituri. Familiile se aşază la masă în noaptea de Ajun, iar seara de sărbătoare se transformă repede într-una zgomotoasă, colorată şi animată de scânteile şi bubuiturile artificiilor. Petrecerea continuă până la orele dimineţii de 25 decembrie, atunci când Moş Crăciun (Papai Noel) împarte cadouri.

În Bulgaria, Crăciunul miroase a tămâie. Tradiţia spune că, în noaptea de Ajun, cel mai vârstnic membru al familiei tămâiază fiecare încăpere a casei pentru a goni răul. În noaptea dintre 24 şi 25, Moş Crăciun lasă cadourile sub brad.

Şi în Anglia, cadourile Moşului (Father Christmas) ajung tot în timpul nopţii. În dimineaţa zilei de 25, copiii desfac cadourile aduse de Moş Crăciun. La fel ca în SUA, acestea sunt puse în ciorapii special agăţaţi de copii prin casă. La 25 decembrie, familia engleză se adună la masa festivă şi consumă tradiţionala masă de sărbători: curcanul cu castane, raţa coaptă la cuptor şi binecunoscuta budincă de prune.

În Germania, se obişnuieşte ca oamenii să expună o piramidă tradiţionala de Crăciun în sufragerie. Aceasta înfăţişează un mic carusel cu îngeri şi o scenă a Naşterii Domnului. Figurinele stau pe mai multe nivele şi se rotesc. Caruselul se roteşte cu ajutorul unor lumânări aprinse care, prin căldura flăcărilor lor, pun mecanismul în mişcare. Tradiţia utilizării piramidelor de Crăciun a apărut în zona munţilor Erzgebirge din estul Germaniei, şi datează din Evul Mediu, fiind o tradiţie mult mai veche decât folosirea brazilor decoraţi de Crăciun.

În SUA, cu cinci săptămâni înainte de Crăciun, în fiecare duminică, oamenii aprind câte o lumânare, având fiecare o semnificaţie aparte. În seara de Ajun, toate acestea sunt reaprinse pentru a sărbători Naşterea Domnului. La masa de Crăciun se serveşte curcan, iar specialitatea sărbătorii este o prăjitură cu fructe confiate. Americanii îşi decorează casele cu ghirlande luminoase, iar copiii îşi agaţă nişte ciorapi speciali de şemineu, în care să primească darurile de la Santa Claus, care vine cu sania trasă de nouă reni şi coboară prin horn.

În Franţa, din nicio casă nu trebuie să lipsească, în ziua de Crăciun, lemnul de ilex (cunoscut în România ca laur). Francezii cred că această decoraţiune naturală, veşnic verde, le va aduce noroc în anul care vine. Cadourile sunt aduse de Pere Noel la 25 decembrie. Unii oameni din zonele rurale ard un buştean în sobele caselor, din Ajun şi până la Anul Nou. Cenuşa rezultată este împrăştiată prin curte, pentru un an agricol îmbelşugat.

Pentru majoritatea oamenilor, bradul este simbolul Crăciunului. În Ghana, bradul este înlocuit cu ramuri de mango. Aici, Crăciunul este influenţat mult de tradiţiile Occidentale, cel care aduce cadouri fiind Santa Claus. El împarte cadourile la 26 decembrie, acestea incluzând, de fiecare dată, îmbrăcăminte. În majoritatea ţărilor africane, Crăciunul este o sărbătoare de vară, celebrată adesea şi ca vârful sezonului estival.

În Grecia, cadourile se împart în noaptea de Anul Nou, atunci când grecii îl sărbătoresc pe Sfântul Vasile. Acesta este şi cel care aduce cadourile. Fiind un popor de navigatori, grecii îşi decorează casele cu mici corăbii luminoase care sunt puse la intrare sau la geam. În acest fel, îşi aduc aminte si de conaţionalii lor marinari care muncesc în zi de sărbătoare. Masa de Crăciun are în mijloc o pâine tradiţională, iar, după ospăţ, masa nu se strânge pentru ca Iisus să aibă cu ce-şi potoli foamea.

În timp ce, în multe ţări, împărţitul cadourilor este un ritual de o zi, în Islanda oamenii îşi împart cadouri timp de 13 zile. Începând cu 13 decembrie, un număr de 13 pitici, aşa-numiţii Jolasveinar, strecoară cadouri în încălţămintea copiilor cuminţi.

Şi Japonia este influenţată de tradiţiile occidentale de Crăciun, însă în ţar asiatică aceasta nu este o sărbătoare clasică de familie. Cuplurile se întâlnesc cu prietenii, iar cei necăsătoriţi speră că, în această zi, îşi vor găsi jumătatea. Cadourile vin la 26 decembrie, aduse de Moşul local, numit Santa Kurosu.

Contrar tendinţelor actuale, Olanda ţine încă la tradiţia trimiterii cărţilor poştale. De Crăciun, olandezii trimit multe scrisori şi cărţi poştale rudelor şi prietenilor. Cadourile se oferă la 6 decembrie, de Sfântul Nicolae. Moş Crăciun vine pe un cal alb şi lasă daruri în saboţii de lemn.

În Polonia se păstrează obiceiul ca, în cinstea stelei de la Betleem, masa de Crăciun să înceapă după ce apare pe cer prima stea, Gwiazdka (mica stea).

Norvegienii au un ritual neobişnuit de Crăciun: ascund toate măturile în podul casei, pentru ca vrăjitoarele să nu le poată fura şi să zboare cu ele în noaptea de Ajun. Copiii norvegieni primesc cadouri în data de 24, aduse de Julenissen, Moş Crăciunul local.

Moş Crăciun finlandez este imaginat ca o capră, purtând numele de Joulupukki. Acesta aduce cadouri copiilor în noaptea de 24 spre 25. Mulţi finlandezi, prin tradiţie, merg la saună în Ajunul Crăciunului, iar familiile se strâng şi ascultă cântecul Pace de Crăciun.

Suedezii descoperă surprizele de Crăciun într-un sac îngropat adânc în zăpadă.

În Rusia, bradul este și acum împodobit în vârf cu o stea având cinci colţuri, nu precum cea de la Betleem, cu șapte colțuri. Este o stea asemenea celor sovietice de pe turnurile Kremlinului. Ca şi în alte ţări slave, ruşii sărbătoresc Crăciunul la 7 ianuarie, pe rit vechi. După instaurarea puterii sovietice, Crăciunul a fost interzis în Rusia. Nici măcar nu aveai voie să împodobești bradul. În 1935, Stalin a permis împodobirea bradului, însă nu se mai numea de Crăciun, ci Bradul de Anul Nou. Așa a rămas și în zilele noastre, în Rusia postsovietică. Darurile copiilor vin în noaptea de 31 decembrie, aduse de Moş Gerilă. În unele zone există şi un Moş Crăciun care este numit Babuşka, fiind însoţit de Albă-ca Zăpada (Snegurocika), aceştia aducându-le copiilor prăjituri şi jucării.

Şi în Ucraina cadourile sunt aduse tot de Moş Gerilă, dar de-abia la 6 ianuarie. Conform unui obicei străvechi, ucrainenii îşi decorează brazii cu nişte figurine care seamănă cu păianjeni. Ei cred că aceştia le vor aduce fericire în anul următor. Ucrainenii pregătesc o masă tradiţională cu 12 feluri de mâncare. Cel mai mic copil din familie priveşte pe fereastră pentru a vedea când apare luna, un semnal că sărbătoarea începe.

În Italia, cadourile nu sunt aduse de Moş Crăciun, ci de o vrăjitoare bătrână. Aşa-numita Befana zboară din casă-n casă şi aduce cadouri copiilor cuminţi, în noaptea de 5 spre 6 ianuarie. Copiilor cuminţi le pune în şosete jucării şi dulciuri, în timp ce acelora care au făcut năzbâtii le lasă cărbuni. Din punct de vedere religios, ziua de 6 semnifică prima recunoaştere a divinităţii lui Iisus.

În Australia, sărbătoarea Crăciunului are loc în mijlocul verii, astfel că grătarele în aer liber sunt ceva obişnuit. Ziua de Crăciun include reuniuni de familie şi schimburi de cadouri. Moş Crăciun vine într-o caleaşcă trasă de opt canguri.



Vă așteptam și pe PAGINA DE FACEBOOK pentru a comenta împreună articolele noastre.


RECOMANDARE
Fără români, fermierii britanici sunt disperaţi. ,,Englezii fug de pe câmp, munca e grea!"
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here