Articole adăugate recent

Duminica Floriilor este ziua în care creştinii sărbătoresc intrarea Domnului în Ierusalim şi este precedată de Sâmbăta lui Lazar, zi în care Iisus Hristos l-a înviat pe Lazăr, la patru zile după ce a murit. Anul acesta, Floriile se celebrează pe 9 aprilie, în duminica dinaintea Paştelui şi, în această zi, sunt sărbătoriţi toţi cei care poartă nume de flori. În România, există mai multe tradiţii şi obiceiuri de care încă se mai ţine cont de Florii. Pentru că aceasta este perioada în care pomii prind putere pentru a rodi, nu trebuie să plantezi pomi înainte de Florii.

În această zi, denumită şi Duminica Stâlpărilor, se aduc în biserică și se sfinţesc, prin rugăciune şi stropire cu agheasmă, ramuri înmugurite de salcie (stâlpări), care apoi se împart credincioșilor. Aceste ramuri simbolizează biruinţa asupra morţii prin învierea lui Lazăr și prevestesc totodată învierea lui Christos.

În tradiţia populară există credinţa că însăşi Maica Domnului a binecuvântat salcia, după ce aceasta s-a transformat într-o punte, ajutând-o pe Fecioară să treacă peste apa unui râu.

Sâmbăta Floriilor, ziua învierii lui Lazăr, mai este cunoscută în popor și sub numele de Moșii de Florii, zi în care sunt comemorați cei care au părăsit lumea fizică.

În seara din ajunul sărbătorii Floriilor, amintind de ieșirea oamenilor în întâmpinarea lui Iisus pe drumul Ierusalimului, în unele locuri se organizează un pelerinaj sau o procesiune, care pornește întotdeauna de la o biserică și se sfârșește la o (altă) biserică.

Din seara aceasta la biserică încep deniile, cele mai frumoase şi mai mişcătoare slujbe şi cântări de peste an. Evocând patimile lui Christos, ele ne invită să-l urmăm în spirit pe drumul crucii, care pentru noi este un drum al vieţii, al iertării şi al mântuirii.

Obiceiuri populare de Florii

Există foarte multe obiceiuri populare legate de sărbătoarea Floriilor. Prezente pe tot cuprinsul țării, nu sunt lipsite de particularități zonale pline de culoare.

În ziua de Florii, oamenii merg cu crenguțe de salcie la biserică, pentru a-L întâmpina tainic pe Iisus. Aceste crenguțe sfințite sunt puse apoi la icoane. Există credința că este bine ca ele să fie păstrate până la următoarele Florii.

Rămurelelor de salcie sfințite li se atribuie numeroase virtuți magice, protectoare și terapeutice.

Astfel, ele sunt puse la ferestre, la uși sau la porți pentru a oferi protecție întregii case și familii, ferindu-le de rele, de evenimente neplăcute și chiar de duhurile necurate.

În unele părți ale țării, locuitorii de la sate se încing cu ramurile de salcie peste mijloc, pentru a fi apărați de boli și pentru a deveni mai robuști. Bătrânele se încingeau cu salcia ca să nu le mai doară șalele. Exista și obiceiul ca părinții să-și lovească ușor copiii cu nuielușa de salcie, când veneau de la biserică, pentru a crește sănătoși și înțelepți.

Virtuțile protectoate ale rămurelelor de salcie sunt invocate și pe vreme rea: în unele sate, mâțișorii erau aruncați în curte sau erau puși pe foc când începea să bată grindina sau când se pornea furtuna, pentru a împrăștia norii.

Sărbătoarea Floriilor marchează, de asemenea, reînvierea naturii, explozia exuberantă a vieții sub toate formele ei, salcia fiind și un simbol al fertilității și al fecundității.

Astfel, țăranii, convinşi de efectul miraculos al mugurilor de salcie, îi îngroapă sub brazdă, pentru a avea o recoltă bogată. Tot la sat, animalelor le sunt date să mănâce câteva ramuri de salcie sfințite pentru a se înmulți și a fi sănătoase tot anul. De asemenea, crenguțele sfințite sunt agățate în jurul pomilor fructiferi și al butucilor de vie pentru a le asigura un rod bogat. În popor există credința că abia în această perioadă pomii prind putere să rodească și, de aceea, nu se plantau pomi înainte de Florii, de teamă ca aceștia să nu rămână fără rod.

În ziua de Florii, stupii erau și ei împodobiți cu ramuri de salcie sfințite, ca albinele să se bucure de binecuvântarea divină.

Tot în această zi, într-un pom înflorit se agață mărțișorul primit de 1 martie și alături de el haine și zestrea fetelor de măritat, pentru a se aerisi.

În noaptea de Florii, în unele zone, fetele își pun sub pernă busuioc, spre a deveni mai frumoase și mai sănătoase și pentru a se mărita în acel an.

Un alt obicei este ca la miezul nopții să se fiarbă busuioc în apă și cu această fiertură să te speli pe cap, pentru a avea un păr sănătos și frumos. Altfel, însă, în Muntenia se credea că cei care se spală pe cap în ziua de Florii vor albi, devenind asemeni copacilor care înfloresc în aceasta duminică.

Sărbătoarea Floriilor, strâns legată de învierea miraculoasă a lui Lazăr, include și obiceiuri dedicate defuncților. Astfel, în această zi se curăță mormintele, se împodobesc, se agață de cruci rămurele de salcie și se fac pomeni pentru odihna sufletească a celor care au plecat din această lume.

Alte câteva credințe legate de sărbătoarea Floriilor:

– cel care se împărtașeste de Florii are mari șanse să i se împlinească orice dorință își va pune atunci;

– în această zi se crede că înfloresc urzicile și apoi nu mai sunt bune de mâncat, de unde și o altă denumire dată acestei sărbători: nunta urzicilor;

– se spune că vremea din ziua de Florii se va repeta în prima zi de Paşti;

– se credea că cine nu serbează ziua lui Lazăr se va umple de pistrui.

Nu în ultimul rând, în această zi sunt sărbătoriți toți cei care poartă nume de flori.

Sursa: www.realitatea.net



Vă așteptam și pe PAGINA DE FACEBOOK pentru a comenta împreună articolele noastre.


RECOMANDARE
Ne mai moare un simbol: cade şi casa lui Marin Preda
loading...

NU RATA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here